Elveția

Educația este organizată de cantoane, așa că limba de predare depinde de regiune — germană, franceză sau italiană. Școala primară și cea secundară durează 11 ani.

O trăsătură notabilă este ucenicia vocațională timpurie: după școala obligatorie, circa două treimi dintre adolescenți învață o meserie direct la o companie, combinând munca cu orele la o școală profesională.

Ruta academică este Gymnasium, care se încheie cu certificatul Matura. El dă dreptul de a intra la orice universitate elvețiană fără examen de admitere.

Ruta vocațională are propria „punte” către universitățile de științe aplicate — bacalaureatul vocațional federal (Berufsmaturität).

Nucleul sistemului sunt universitățile cantonale și cele două institute federale de tehnologie, ETH la Zürich și EPFL la Lausanne. Ambele se află constant printre primele din lume la inginerie și științele naturii, iar taxa de studii rămâne moderată.

O nișă aparte, foarte cunoscută, sunt școlile private de management hotelier și turistic, cu stagii plătite obligatorii; studiile acolo sunt scumpe.

Diplomele sunt 3 + 2; doctoratul durează 3–4 ani și este de obicei plătit ca activitate de cercetare.

Un masterat în engleză cere o licență solidă și IELTS/TOEFL; programele în limba locală cer un certificat B2–C1 corespunzător. Concurența la specialitățile tehnice este mare, iar unele universități organizează un examen de admitere pentru deținătorii de diplome din afara sistemului elvețian.

Documentele de studii sunt verificate de serviciul swissuniversities.

Cheltuiala principală nu este taxa, ci traiul: chiria și mâncarea sunt printre cele mai scumpe din Europa. Acest lucru este compensat parțial de burse, de granturile Confederației Elvețiene (ESKAS) și de posturile de asistent la catedră.

Munca part-time pentru studenții străini este limitată și permisă doar după șase luni de studii.